ASTRONÓM, -Ă, astronomi, -e, s. m. și f. Specialist în astronomie. – Din fr. astronome, lat. astronomus. (Sursa: DEX '98 )

ASTRONÓM s.m. Specialist în astronomie. [< fr. astronome, cf. lat. astronomus, gr. astronomos]. (Sursa: DN )

ASTRONÓM, -Ă s. m. f. specialist în astronomie. (< fr. astronome, lat. astronomus) (Sursa: MDN )

ASTRONÓM, astronomi, s. m. 1. Specialist în astronomie. 2. Astrolog. – Fr. astronome (lat. lit. astronomus). (Sursa: DLRM )

ASTRONÓM s. (înv. și pop.) astrolog, (pop.) solomonar. (Sursa: Sinonime )

astronóm (astronómi), s. m. – Specialist în astronomie. Gr. ἀστρονόμος (sec. XVII), si mod. din fr. astronome. – Der. astronomește, adv. (înv., prin intermediul astronomiei); astronomic, adj. (care se referă la astronomie; de proporții foarte mari); astronomicesc, adj. (înv., astronomic); astronomie, s. f. (știința care se ocupă cu studiul aștrilor). (Sursa: DER )

astronóm s. m., pl. astronómi (Sursa: Ortografic )

astronóm, -oámă s. (vgr. astronómos, d. ástron, stea, și némo, cultiv). Care se ocupă de astronomie. (Sursa: Scriban )

ASTRONÓM ~i m. Specialist în astronomie. /<fr. astronome, lat. astronomus (Sursa: NODEX )