ATENUÁNT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanțe atenuante = împrejurări care contribuie la micșorarea vinii unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. atténuant. (Sursa: DEX '98 )

ATENUÁNT, -Ă adj. Care atenuează, slăbește, micșorează; moderant. ◊ (Jur.) Circumstanțe atenuante = împrejurări care ușurează vinovăția unui acuzat. [Pron. -nu-ant. / cf. fr. atténuant, lat. attenuans]. (Sursa: DN )

ATENUÁNT, -Ă adj. care atenuează. ♦ circumstanțe ĕ = împrejurări care ușurează răspunderea penală a unui inculpat. (< fr. atténuant, lat. attenuans) (Sursa: MDN )

ATENUÁNT, -Ă, atenuanți, -te, adj. Care atenuează. ◊ Circumstanță atenuantă = împrejurare care contribuie la micșorarea vinei unui inculpat. [Pr.: -nu-ant] – Fr. atténuant. (Sursa: DLRM )

ATENUÁNT adj. (rar) ușurător. (Circumstanțe ~.) (Sursa: Sinonime )

Atenuant ≠ agravant (Sursa: Antonime )

atenuánt adj. m. (sil. -nu-ant), pl. atenuánți; f. sg. atenuántă, pl. atenuánte (Sursa: Ortografic )

atenuánt, -ă adj. (fr. atténuant). Care atenuĭază: Circumstanțe atenuante, ușurătoare, care micșorează vina și pedeapsa (în opoz. cu agravante). (Sursa: Scriban )

ATENUÁNT ~tă (~ți, ~te) Care atenuează. ◊ Circumstanțe ~te împrejurări care ușurează vina unui inculpat. [Sil. -nu-ant] /<fr. atténuant (Sursa: NODEX )