ATERIZÁJ, aterizaje, s. n. Aterizare. – Din fr. atterrissage. (Sursa: DEX '98 )

ATERIZÁRE, aterizări, s. f. 1. Acțiunea de a ateriza; aterizaj. 2. (Sport) Atingere a solului ca fază finală a unui exercițiu în gimnastică, atletism etc. – V. ateriza. (Sursa: DEX '98 )

ATERIZÁJ n. 1) Coborâre din zbor a unei nave aeriene pe pământ; aterizare. 2) Loc unde o navă poate acosta. /<fr. atterrissage (Sursa: NODEX )

ATERIZÁRE ~ări f. 1) v. A ATERIZA. 2) Operații efectuate de o navă pentru a ajunge în raza de vizibilitate a unui reper de pe uscat. /v. a ateriza (Sursa: NODEX )

ATERIZÁJ s.n. 1. Aterizare. 2. Loc unde o navă poate să tragă la uscat. [< fr. atterrissage]. (Sursa: DN )

ATERIZÁRE s.f. Acțiunea de a ateriza; luarea contactului cu pământul de către un avion după zbor; aterizaj. ◊ Tren de aterizare = sistem de două sau de trei roți cu ajutorul căruia avionul rulează pe teren. ♦ (Sport) Luarea contactului cu pământul după săritură. [<ateriza]. (Sursa: DN )

ATERIZÁJ s. n. 1. aterizare. 2. loc unde o navă poate să tragă la uscat. (< fr. atterrissage) (Sursa: MDN )

ATERIZÁJ s. n. Faptul de a ateriza. – Fr. atterrissage. (Sursa: DLRM )

ATERIZÁJ s. v. aterizare. (Sursa: Sinonime )

ATERIZÁRE s. (AV.) aterizaj. (~ turboreactorului.) (Sursa: Sinonime )

Aterizare ≠ decolare (Sursa: Antonime )

aterizáj s. n., pl. aterizáje (Sursa: Ortografic )

aterizáre s. f., g.-d. art. aterizării; pl. aterizări (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
aterizaj   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aterizaj aterizajul
plural aterizaje aterizajele
genitiv-dativ singular aterizaj aterizajului
plural aterizaje aterizajelor
vocativ singular
plural