ATÚ, atuuri și (1) atale, s. n. 1. Carte (sau culoare) de joc socotită a avea cea mai mare valoare. 2. Element care, într-o anumită împrejurare, oferă cuiva un avantaj sau o șansă în plus. – Din fr. atout. (Sursa: DEX '98 )

ATÚ2 ~uri n. Situație, fapt care oferă cuiva un avantaj într-o anumită împrejurare. [Art. atuul] /<fr. atout (Sursa: NODEX )

ATÚ s.n. 1. Carte de joc de culoare socotită în mod convențional superioară celorlalte cărți. 2. Situație, element, poziție care oferă un avantaj sau superioritate într-o anumită împrejurare. [Pl. -uri. / < fr. atout, cf. à tout]. (Sursa: DN )

ATÚ s. n. 1. carte de joc de culoare socotită în mod convențional superioară celorlalte cărți. 2. situație, element, poziție care oferă un avantaj în plus. (< fr. atout) (Sursa: MDN )

ATÚ, atuuri și (1) atale, s. n. 1. Carte de joc de culoarea care, în mod convențional, este socotită a avea o mai mare valoare decât celelalte. 2. Element care, într-o anumită împrejurare, oferă cuiva un avantaj sau o șansă în plus. – Fr. atout. (Sursa: DLRM )

ATÚ s. (înv., în Mold. și Bucov.) coz. (~ la jocul de cărți.) (Sursa: Sinonime )

atú (-uúri), s. n. – 1. (La cărțile de joc) Cartea cu cea mai mare valoare. – 2. (Arg.) Bani, biștari. – Var. ata. Fr. atout, cf. ngr. τò ἀτού. Var. (pl. atale) nu este, cum afirmă DAR, „o formă românizată” din fr., ci der. de la pl. grec. Pentru uzul argotic, cf. Graur, BL, V, 222. (Sursa: DER )

atú s. n., art. atúul; pl. atúuri (la jocul de cărți și atále) (Sursa: Ortografic )

atú și atúŭ n., pl. atuurĭ (fr. atout d. à tout, p. tot, p. toate). La joc, carte de coloare [!] care le taĭe și le bate pe cele-lalte. V. coz, tronf. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
atu (pl. atuuri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular atu atuul
plural atuuri atuurile
genitiv-dativ singular atu atuului
plural atuuri atuurilor
vocativ singular atuule
plural atuurilor