AUDITÍV, -Ă, auditivi, -e, adj. Care aparține auzului, privitor la auz. [Pr.: a-u-] – Din fr. auditif, it. auditive. (Sursa: DEX '98 )

AUDITÍV, -Ă adj. Referitor la auz. [< fr. auditif]. (Sursa: DN )

AUDITÍV, -Ă adj. referitor la auz. (< fr. auditif) (Sursa: MDN )

AUDITÍV, -Ă, auditivi, -e, adj. Care ține de auz, privitor la auz. [Pr.: a-u-] – Fr. auditif. (Sursa: DLRM )

auditív adj. m. (sil. a-u-), pl. auditívi; f. sg. auditívă, pl. auditíve (Sursa: Ortografic )

auditív, -ă adj. (d. lat. auditus, auzit, cu sufixu -iv; fr. auditif). Al auzuluĭ, acustic: nervu auditiv. (Sursa: Scriban )

AUDITÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de auz; propriu auzului. Canal ~. /<fr. auditif (Sursa: NODEX )