AUDITÓR, -OÁRE, auditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător, auzitor. [Pr.: a-u-] – Din fr. auditeur, lat. auditor, -oris. (Sursa: DEX '98 )

AUDITÓR, -OÁRE s.m. și f., adj. (Cel) care ascultă un curs, o conferință etc.; ascultător. [Cf. fr. auditeur, lat. auditor]. (Sursa: DN )

AUDITÓR, -OÁRE s. m. f., adj. (cel) care audiază un curs, o conferință etc.; ascultător. (< fr. auditeur, lat. auditor) (Sursa: MDN )

AUDITÓR, -OÁRE, auditori, -oare, s. m. și f. Persoană care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător. [Pr.: a-u-] – Fr. auditeur (lat. lit. auditor, -oris). (Sursa: DLRM )

AUDITÓR s. v. ascultător. (Sursa: Sinonime )

auditór s. m. (persoană), adj. m. (sil. a-u-), pl. auditóri; f. sg. și pl. auditoáre, g.-d. sg. art. auditoárei (Sursa: Ortografic )

auditór, -oáre s. (lat. auditor). Care aude (ascultă) un discurs orĭ un curs: auditoriĭ unuĭ profesor. (Sursa: Scriban )

AUDITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care ascultă un curs, o conferință; un concert; ascultător. [Sil. a-u-] /<fr. auditoire (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
auditor   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular auditor auditorul auditoare auditoarea
plural auditori auditorii auditoare auditoarele
genitiv-dativ singular auditor auditorului auditoare auditoarei
plural auditori auditorilor auditoare auditoarelor
vocativ singular
plural