AURÍCUL, auricule, s. n. Fiecare dintre cele două despărțituri de sus ale inimii; atriu. [Pr.: a-u-] – Din fr. auricule, lat. auricula. (Sursa: DEX '98 )

AURÍCUL s.n. Fiecare dintre cele două despărțituri superioare ale atriului inimii. [Pron. a-u-, pl. -le. / < fr. auricule, cf. lat. auricula]. (Sursa: DN )

AURICUL2(O)- elem. „auriculă”. (< fr. auricul/o/-, lat. auricula) (Sursa: MDN )

AURÍCUL1 s. n. fiecare dintre cele două compartimente superioare ale inimii; atrium (3). (< fr. auricule, lat. auricula) (Sursa: MDN )

AURÍCUL, auricule, s. n. Fiecare dintre cele două despărțituri de sus ale inimii. [Pr.: a-u-] – Fr. auricule (lat. lit. auricula). (Sursa: DLRM )

AURÍCUL s. (ANAT.) atriu. (~ul este o despărțitură a inimii.) (Sursa: Sinonime )

aurícul (compartiment al inimii) s. n. (sil. a-u-), pl. aurícule (Sursa: Ortografic )

AURÍCUL ~e n. Fiecare dintre cele două despărțituri superioare ale inimii, care comunică cu ventriculele. [Sil. a-u-] /<fr. auricule (Sursa: NODEX )

AÚRIC, -Ă adj. (Despre vele) În formă de trapez. [Pron. a-u-. / cf. fr. aurique, it. aurica]. (Sursa: DN )

AÚRIC, -Ă adj. (despre vele) în formă de trapez, în axa navei. (< fr. aurique, it. aurica) (Sursa: MDN )

aúric adj. m., pl. aúrici; f. sg. aúrică, pl. aúrice (Sursa: Ortografic )

AURIC [oríc], Georges (1899-1983), compozitor francez. Elev al lui V. d’Indy. Membru al Grupului celor șase. Balete, muzică de scenă, muzică de film (pentru „Moulin Rouge”, „Legenda îndrăgostiților”, „Notre-Dame”). (Sursa: DE )