AUSTRIÁC, -Ă, austrieci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Austriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Austriei sau populației ei, privitor la Austria sau la populația ei. [Pr.: a-us-tri-ac] – Din it. austriaco, lat. austriacus. (Sursa: DEX '98 )

AUSTRIÁC1 ~că (~ci, ~ce) Care aparține Austriei sau populației din Austria. [Sil. a-us-tri-ac] /<lat. austriacus (Sursa: NODEX )

AUSTRIÁC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Austriei sau este originară din Austria. [Sil. a-us-tri-ac] /<lat. Austriacus (Sursa: NODEX )

AUSTRIÁC, -Ă, austrieci, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Austriei sau populației ei, privitor la Austria sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Austriei. [Pr.: a-us-tri-ac] – It. austriaco (lat. lit. austriacus). (Sursa: DLRM )

austriác (austriácă), adj. – Din Austria. Lat. modernă austriacus (sec. XVII). – Der. austriac, s. m. Expresia fam. supus austriac (persoană care se face că nu pricepe) vine de la regimul de excepție care se aplica în Principate, la începutul sec. XIX, evreilor, cetățeni ai imperiului; cf. tîrtan. (Sursa: DER )

austriác s. m., adj. m. (sil. a-us-tri-ac), pl. austriéci (sil. -tri-eci); f. sg. austriácă, g.-d. art. austriécei, pl. austriéce (Sursa: Ortografic )

austriác, -ă s. și adj., pl. iecĭ, iece (it. Austriaco; mlat. Austriacus; ung. Osztrák). Din Austria. (Sursa: Scriban )