AUTOBÚZ, autobuze, s. n. Automobil cu caroseria închisă sau parțial decapotabilă, folosit la transportul în comun al unui număr mare de persoane. [Pr.: a-u- – Var.: autobús s. n.] – Din fr. autobus. (Sursa: DEX '98 )

AUTOBÚZ ~e n. Autovehicul cu caroseria închisă, folosit pentru transportul în comun al pasagerilor. /<germ. Autobus, fr. autobus (Sursa: NODEX )

AUTOBÚZ s.n. Autovehicul închis, folosit pentru transportul în comun al pasagerilor. [Cf. germ. Autobus, fr. autobus < auto(mobile-omni)bus]. (Sursa: DN )

AUTOBÚZ s. n. autovehicul închis care asigură transportul în comun. (< fr. autobus, germ. Autobus) (Sursa: MDN )

AUTOBÚZ, autobuze, s. n. Automobil cu caroseria închisă sau parțial decapotabilă, suspendat pe șase până la zece roți pneumatice, întrebuințat pentru transportul urban sau interurban în comun al unui număr mare de pasageri. [Pr.: a-u-. – Var.: autobús s. n.] – După fr. autobus. (Sursa: DLRM )

autobúz s. n. (sil. a-u-), pl. autobúze (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
autobuz   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular autobuz autobuzul
plural autobuze autobuzele
genitiv-dativ singular autobuz autobuzului
plural autobuze autobuzelor
vocativ singular
plural