AUTODRÚM, autodrumuri, s. n. Drum construit pentru a asigura circulația în bune condiții a autovehiculelor. [Pr.: a-u-] – Auto2 + drum (după fr. autoroute). (Sursa: DEX '98 )

AUTODRÚM s.n. (Rar) Autostradă. [După fr. autoroute, cf. germ. Autobahn]. (Sursa: DN )

AUTODRÚM, autodrumuri, s. n. Șosea construită atât pentru vehicule cu tracțiune animală cât și pentru vehicule cu tracțiune mecanică. – Din auto2 + drum (după fr. autoroute). (Sursa: DLRM )

autodrúm s. n. (sil. a-u-to-drum), pl. autodrúmuri (Sursa: Ortografic )

AUTODRÚM ~uri n. rar Șosea cu mare capacitate de transport, rezervată exclusiv circulației autovehiculelor; autostradă. /auto- + drum (Sursa: NODEX )