|
AUTOSERVÍ, autoservesc, vb. IV. Refl. A se servi singur (într-un magazin special amenajat). [Pr.: a-u-] – Din autoservire (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
AUTOSERVÍ vb. IV refl. A se servi singur. [< auto1- + servi, cf. fr. autoservir]. (Sursa: DN )
AUTOSERVÍ vb. refl. a se servi singur (într-un magazin, într-un restaurant). (< autoservire) (Sursa: MDN )
autoserví vb. (sil. a-u-) → servi (Sursa: Ortografic )
| autoservi verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) autoservi | autoservire | autoservit | autoservind | singular | plural | | autoservește | autoserviți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | autoservesc | (să) autoservesc | autoserveam | autoservii | autoservisem | | a II-a (tu) | autoservești | (să) autoservești | autoserveai | autoserviși | autoserviseși | | a III-a (el, ea) | autoservește | (să) autoservească | autoservea | autoservi | autoservise | | plural | I (noi) | autoservim | (să) autoservim | autoserveam | autoservirăm | autoserviserăm, autoservisem* | | a II-a (voi) | autoserviți | (să) autoserviți | autoserveați | autoservirăți | autoserviserăți, autoserviseți* | | a III-a (ei, ele) | autoservesc | (să) autoservească | autoserveau | autoserviră | autoserviseră | * Formă nerecomandată |