AUTOSERVÍRE s. f. Mod de desfacere a mărfurilor în magazine speciale sau a mâncării în restaurante, în care clientul se servește singur. [Pr.: a-u-] – Auto1- + servire (după rus. samoobstujivanie). (Sursa: DEX '98 )

AUTOSERVÍRE f. Servire în magazine speciale sau în localuri de alimentație publică în care clientul se servește singur. [G.-D. autoservirii] /auto- + servire (Sursa: NODEX )

AUTOSERVÍRE s.f. Acțiunea de a se autoservi. ♦ Procedeu de servire în magazine sau localuri de alimentație publică, potrivit căruia clienții se servesc singuri. ♦ Muncă depusă de preșcolari, elevi și studenți, prin care aceștia contribuie la asigurarea unor condiții igienice și estetice optime de trai în comun. [< autoservi, după engl. self-service]. (Sursa: DN )

AUTOSERVÍRE s. f. mod de servire în magazine, localuri de alimentație publică, prin care clienții se servesc singuri. (după rus. samoobshujivanie, engl. self-service) (Sursa: MDN )

AUTOSERVÍRE s. (englezism) self-service. (Sursa: Sinonime )

autoservíre s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoservírii; pl. autoservíri (Sursa: Ortografic )

AUTOSERVÍ, autoservesc, vb. IV. Refl. A se servi singur (într-un magazin special amenajat). [Pr.: a-u-] – Din autoservire (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

AUTOSERVÍ vb. IV refl. A se servi singur. [< auto1- + servi, cf. fr. autoservir]. (Sursa: DN )

AUTOSERVÍ vb. refl. a se servi singur (într-un magazin, într-un restaurant). (< autoservire) (Sursa: MDN )

autoserví vb. (sil. a-u-) → servi (Sursa: Ortografic )