AVANPÓST, avanposturi, s. n. Subunitate militară de siguranță, instalată în fața forțelor principale proprii aflate în staționare sau în apărare; poziție pe care se află o asemenea subunitate. – Din fr. avant-poste. (Sursa: DEX '98 )

AVANPÓST s.n. Post, element de siguranță înaintat al unor trupe care staționează pe o poziție. [< fr. avant-poste]. (Sursa: DN )

AVANPÓST s. n. element de siguranță înaintat al unei trupe în staționare. (< fr. avant-poste) (Sursa: MDN )

AVANPÓST, avanposturi, s. n. Poziție constituind cea mai înaintată linie a apărării, în fața liniei inamicului; p. ext. ostașii care se află pe această poziție. – Fr. avant-poste. (Sursa: DLRM )

avanpóst s. n., pl. avanpósturi (Sursa: Ortografic )

avanpóst orĭ (maĭ exact) avampóst n., pl. urĭ (fr. avant-poste). Garda din ainte [!] a uneĭ oștĭ în bivuac. (Sursa: Scriban )

AVANPÓST ~uri n. Detașament de siguranță situat înaintea unor trupe care staționează pe o poziție. /<fr. avant-poste (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
avanpost   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular avanpost avanpostul
plural avanposturi avanposturile
genitiv-dativ singular avanpost avanpostului
plural avanposturi avanposturilor
vocativ singular
plural