AZBÉST s. n. Minereu fibros și mătăsos de culoare albă, din care se fac diferite piese și țesături neinflamabile și izolatoare. [Acc. și: ázbest – Var.: asbést s. n.] – Din fr. asbeste. (Sursa: DEX '98 )

AZBÉST s.n. Silicat de calciu și de magneziu natural, rău conducător de electricitate, folosit pentru confecționarea de garnituri, de țesături neinflamabile etc. [Pl. -turi. / < fr. asbeste, cf. lat. asbestus, gr. asbestos – nestins]. (Sursa: DN )

ÁZBEST s. n. silicat natural de magneziu, cu contextură fibroasă, neinflamabil, la fabricarea țesăturilor și izolatorilor termici. (< fr. asbeste, gr. asbestos) (Sursa: MDN )

AZBÉST, azbesturi, s. n. Mineral fibros de culoare albă, din care se fac diferite piese și țesături neinflamabile. – Fr. asbeste (< gr.). (Sursa: DLRM )

azbést s. n. (Sursa: Ortografic )

azbést (vgr. ásbestos, nestins). O substanță minerală de natura amiantuluĭ. Se prezentă [!] supt formă de fire lungĭ și mătăsoase care se pot țese. La un foc moderat rezistă și nu se topesc de cît la o mare temperatură. (Sursa: Scriban )

AZBÉST ~uri n. Mineral fibros, rezistent la căldură, întrebuințat în industrie, în special ca izolant. /<fr. asbeste (Sursa: NODEX )

AZBÉST (‹ fr. {i}; {s} gr. asbestos „necombustibil”) s. n. Amfibol de culoare verde-gălbui, cu aspect fibros, format în urma metamorfismului în șisturile cristaline sau prin transformarea hidrotermală a rocilor ultrabazice bogate în magneziu. Este incombustibil, inalterabul la foc, rău conducător de căldură și electricitate. Poate fi țesut și amestecat cu alt material. (Sursa: DE )