AZÍL s.n. 1. (În trecut) Instituție cu caracter filantropic în care erau ținuți copii, bătrâni, invalizi, bolnavi incurabili. 2. (Fig.) Loc de refugiu inviolabil; adăpost, refugiu. ◊ Azil politic = acordare de către un stat a dreptului de intrare și de stabilire pe teritoriul său unei persoane străine persecutate în țara sa din motive politice. [Pl. -luri, -le. / < fr. asile, cf. it. asilo < lat. asylum – loc inviolabil, gr. asylos < a – fără, syle – jefuire]. (Sursa: DN )

AZÍL s. n. 1. instituție cu caracter filantropic pentru copii, bătrâni, invalizi. 2. loc de refugiu inviolabil; adăpost. ♦ drept de ~ = drept de inviolabilitate acordat de către un stat unei persoane străine persecutate în țara sa din motive politice. (< fr. asila, lat. asylum) (Sursa: MDN )

AZÍL s. 1. (ieșit din uz) ospiciu. (~ de bătrâni.) 2. v. adăpost. (Sursa: Sinonime )

azíl n., pl. e și urĭ (vgr. ásylon, lat. asýlum). Loc de refugiŭ. Fig. Protecțiune, adăpost: azilu păciĭ. Așezămînt de binefacere p. adăpostirea bătrînilor, infirmilor și copiilor: Azilu Elena Doamna. (Sursa: Scriban )