BẤTĂ, bâte, s. f. Băț lung și gros (cu măciulie la un capăt); ciomag, botă2, ceatlău. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )

BÂTĂ1, bâte, s. f. (Reg.) Bunică. (Sursa: DLRM )

BÂTĂ2, bâte, s. f. Băț lung și gros (cu măciulie la un capăt); ciomag. ♦ Lovitură de bâtă; bătaie. (Sursa: DLRM )

BÂTĂ s. v. ciomag. (Sursa: Sinonime )

BÂTĂ s. v. bunică, mamă mare. (Sursa: Sinonime )

bâtă s. f., pl. bâte (Sursa: Ortografic )

BÂT, -Ă, bâți, bâte, adj., s. m. și f. (Reg.) 1. Adj. Bătrân. 2. S. m. și f. Bunic. – Cf. bătrân. (Sursa: DEX '98 )

BÂTĂ ~e f. Băț lung și gros, cu sau fără măciulie la capăt; măciucă; ghioagă; ciomag. /<sl. butu (Sursa: NODEX )

BÂT, bâți, s. m. (Reg.) Bunic. (Sursa: DLRM )

BÂT s. v. bătrân, bunic, moș, moșneag, tată mare. (Sursa: Sinonime )

bîtă (bấte), s. f. – Par, măciucă, ciomag. Sl. bŭtŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac); cf. rădăcina sl. batŭ (rus. bat, sb. bat „par”; Berneker 46). Der. bîtea, s. f. (ciocan de lemn; specie de papură, Typha angustifolia, Sparganium ramosum); bîti, vb. (rar, în Banat: a bate, a ciomăgi). (Sursa: DER )

bât s. m., pl. bâți (Sursa: Ortografic )

bî́tă f., pl. e (vsl. bŭtŭ, sceptru. V. botă 2). Ciomag lung (cum poartă ciobaniĭ). Lovitură dată cu un asemenea cĭomag: ĭ-a tras o bîtă. V. ghioagă, moacă 2 și țoapă 2. (Sursa: Scriban )