BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) rade. 2. Refl. Fig. A se lăuda cu lucruri neadevărate; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier. (Sursa: DEX '98 )

BĂRBIERÍ, bărbieresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (-și) tăia barba; a (se) rade. 2. Refl. (Fam.) A se lăuda în mod exagerat; a minți. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier. (Sursa: DLRM )

BĂRBIERÍ vb. a (se) rade. (Sursa: Sinonime )

BĂRBIERÍ vb. v. atinge, bate, lovi, minți. (Sursa: Sinonime )

bărbierí vb. (sil. -bi-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bărbierésc, imperf. 3 sg. bărbiereá; conj. prez. 3 sg. și pl. bărbiereáscă (Sursa: Ortografic )

BĂRBIÉR, bărbieri, s. m. Frizer. ♦ Fig. (Fam.) Om mincinos, lăudăros. [Pr.: -bi-er] – Din ngr. barbéris. (Sursa: DEX '98 )

A BĂRBIERÍ ~ésc tranz. 1) (părul, mustățile) A tăia de la rădăcină (cu briciul sau cu o mașină de bărbierit); a rade. 2) (persoane) A lipsi de păr (cu ajutorul briciului); a rade. [Sil. -bi-e-] /Din bărbier (Sursa: NODEX )

A SE BĂRBIERÍ mă ~ésc intranz. fam. A relata lucruri inventate; a se lăuda peste măsură cu lucruri ireale. [Sil. -bi-e-] /Din bărbier (Sursa: NODEX )

BĂRBIÉR ~i m. Persoană specializată în bărbierit, tuns și ondulat părul; frizer. [Sil. -bi-er] /<ngr. barbéris (Sursa: NODEX )

BĂRBIÉR s.m. Frizer. [< it. barbieri]. (Sursa: DN )

BĂRBIÉR s. n. frizer. (< it. barbiere) (Sursa: MDN )

BĂRBIÉR, bărbieri, s. m. Frizer. ◊ Compus: (înv.) bărbier-bașa = bărbierul curții domnești. [Pr.: -bi-er] – Ngr. barbéris (<it.). (Sursa: DLRM )

BĂRBIÉR s. v. frizer. (Sursa: Sinonime )

bărbiér (bărbiéri), s. m. – Frizer. – Mr. barber, birber, megl. birber. It. barbiere, probabil prin intermediul ngr. μπαρμπέρις (sec. XVII). Cf. tc. berber (› mr., megl. birber), bg. berberin. – Der. bărbiereasă, s. f. (nevastă de bărbier); bărbieresc, adj. (de bărbier); bărbieri, vb. (a rade barba; în arg., a minți, a scorni brașoave); bărbierie, s. f. (frizerie; în arg., brașoavă, minciună). (Sursa: DER )

bărbiér s. m. (sil. -bi-er), pl. bărbiéri (Sursa: Ortografic )

bărbiér m. (it. barbiere, de unde și ngr. barbéris; fr. barbier). Cel ce rade barba și tunde păru. Fig. Mare lăudăros, mare palavragiŭ. – Barb. coafor saŭ frizer. (Sursa: Scriban )

2) bărbierésc v. tr. (d. bărbier; ngr. barberizo). Fam. Rad barba. V. refl. Mă rad. Fig. Mă laud, torn la palavre. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
bărbier   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bărbier bărbierul
plural bărbieri bărbierii
genitiv-dativ singular bărbier bărbierului
plural bărbieri bărbierilor
vocativ singular
plural

bărbieri   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) bărbieri bărbierire bărbierit bărbierind singular plural
bărbierește bărbieriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) bărbieresc (să) bărbieresc bărbieream bărbierii bărbierisem
a II-a (tu) bărbierești (să) bărbierești bărbiereai bărbieriși bărbieriseși
a III-a (el, ea) bărbierește (să) bărbierească bărbierea bărbieri bărbierise
plural I (noi) bărbierim (să) bărbierim bărbieream bărbierirăm bărbieriserăm, bărbierisem*
a II-a (voi) bărbieriți (să) bărbieriți bărbiereați bărbierirăți bărbieriserăți, bărbieriseți*
a III-a (ei, ele) bărbieresc (să) bărbierească bărbiereau bărbieri bărbieriseră
* Formă nerecomandată