BĂTEÁLĂ, băteli, s. f. Firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeală pentru a forma țesătura; bătătură (3), bătaie. – Bate + suf. -eală. (Sursa: DEX '98 )

BĂTEÁLĂ, băteli, s. f. Firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeală, pentru a forma țesătura; bătătură (3). – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -eală. (Sursa: DLRM )

BĂTEÁLĂ s. 1. v. bătătură. 2. v. bată. (Sursa: Sinonime )

BĂTEÁLĂ s. v. hădărag, titirez. (Sursa: Sinonime )

băteálă s. f., g.-d. art. bătélii; pl. bătéli (Sursa: Ortografic )

băteálă f. pl. elĭ (d. bat). Nord. Ban. Olt. Bătătură (la pînză). Est. Muncă măruntă și multă. A-ĭ sta cuĭva băteală, a te ținea de capu cuĭva (a-ĭ bate capu) să facă ce doreștĭ tu. A-țĭ sta băteală să, a dori mult (să terminĭ ceva). V. batal 1. (Sursa: Scriban )

BĂTEÁLĂ bătéli f. 1) Capcană specială, folosită la prinderea șoarecilor; batcă. ◊ A sta cu șoarecele în ~ a fi într-o situație incomodă, neplăcută. 2) Firele care se introduc cu suveica prin rostul urzelii pentru a obține țesătura; bătătură. [Sil. -tea-lă] /a bate + suf. ~eală (Sursa: NODEX )