|
BÁȘTĂ s. f. v. bașcă. (Sursa: DEX '98 )
BÁȘTĂ, baște, s. f. (Înv. și reg.) Masiv de pământ; tranșee, redută. – Din pol. baszta. (Sursa: DLRM )
báștă și băște f., pl. băștĭ (pol. baszta, ung. bástya, germ. bastei, d. it. bastia. V. bașcă). Vechĭ. Bastion. (Sursa: Scriban )
| baștă (pl. băști) substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | baștă | bașta | | plural | băști | băștile | | genitiv-dativ | singular | băști | băștii | | plural | băști | băștilor | | vocativ | singular | baștă, bașto | | plural | băștilor | | baștă (pl. baște) substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | baștă | bașta | | plural | baște | baștele | | genitiv-dativ | singular | baște | baștei | | plural | baște | baștelor | | vocativ | singular | baștă, bașto | | plural | baștelor |
|