BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )

BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Comp. tc. bacı. (Sursa: DLRM )

bacceá (rar) s. f., art. bacceáua, g.-d. art. baccélei; pl. baccéle, art. baccélele (Sursa: DOOM 2 )

BACCEÁ s. v. babalâc. (Sursa: Sinonime )

bacceá (baccéle), s. f. – Bătrîn decrepit, ramolit, terminat. Tc. bahsizça „fără valoare” (Iorgu, GS, IV, 381). Scriban se gîndește, cu mai puține șanse, de a se adeveri, la tc. baǵci. (Sursa: DER )

bacceá s. f., art. bacceáua, g.-d. art. baccélei; pl. baccéle (Sursa: Ortografic )

bacceá f., pl. ele (cp. cu turc. baghǵy, vier). Fam. Iron. Hodorog, hodoroagă, bătrîn slăbit orĭ bătrînă slăbită. (Sursa: Scriban )

BACCEÁ ~éle f. depr. Bătrân (ramolit) cu idei perimate, retrograde. [Art. bacceaua; G.-D. baccelei; Sil. bac-cea] /Orig. nec. (Sursa: NODEX )