BÁDMINTON s. n. Joc sportiv asemănător cu tenisul, practicat cu o minge de plută prevăzută cu pene, care se aruncă cu racheta. – Din engl., fr. badminton. (Sursa: DEX '98 )

BADMINTON [pr.: bédminton] n. sport Joc asemănător cu tenisul, practicat cu o minge mică și ușoară, prevăzută cu pene, care este lovită cu o rachetă. /Cuv. engl. (Sursa: NODEX )

BÁDMINTON s.n. Joc sportiv, originar din China și Japonia, asemănător cu tenisul, practicat cu o minge mică prevăzută cu pene sau un fel de aripioară de plastic, care se aruncă cu racheta. [Pron. bedminton. / < engl. badminton, cf. Badminton – oraș în Anglia]. (Sursa: DN )

BADMINTON BÉD-/ s. n. joc sportiv asemănător cu tenisul, practicat cu o minge mică și ușoară, care se lovește cu racheta. (< engl. badminton) (Sursa: MDN )

badminton s. n. [pron. engl. bédminton] (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
badminton   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular badminton badmintonul
plural
genitiv-dativ singular badminton badmintonului
plural
vocativ singular
plural