BAIRÁM, bairamuri, s. n. 1. Numele a două mari sărbători religioase musulmane. 2. (Fam.) Petrecere, chef mare. – Din tc. bayram. (Sursa: DEX '98 )

BAIRÁM ~uri n. 1) (nume generic) Două mari sărbători la musulmani. 2) fam. Petrecere mare; chef. [Sil. bai-ram] /<turc. bayram (Sursa: NODEX )

BAIRÁM, bairamuri, s. n. 1. (Turcism) Numele a două mari sărbători religioase musulmane. 2. (Fam.) Petrecere; chef mare. [Pr.: bai-] – Tc. bayram. (Sursa: DLRM )

bairám (fam.) (bai-) s. n., pl. bairámuri (Sursa: DOOM 2 )

Bairám (numele unor sărbători musulmane) (Bai-) s. propriu n. (Sursa: DOOM 2 )

bairám s. n. (sil. bai-), pl. bairámuri (Sursa: Ortografic )

baĭrám n., pl. urĭ (turc. baĭram, d. pers. pop. bariam, sărbătoare). Sărbătoare cu care musulmaniĭ îșĭ termină postu cel mare numit ramadan. Fig. Fam. Mare chef: a trage un baĭram. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
bairam   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bairam bairamul
plural bairamuri bairamurile
genitiv-dativ singular bairam bairamului
plural bairamuri bairamurilor
vocativ singular
plural