DEX: balansor BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Balansa + suf. -or. (Sursa: DEX '98 ) BALANSÓR s.n. Balansier. [< balansa + -or]. (Sursa: DN ) BALANSÓR s. n. balansier (1). (< balansa + -or) (Sursa: MDN ) BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Din balans + suf. -or. (Sursa: DLRM ) balansór (piesă la un mecanism) s. n., pl. balansoáre (Sursa: Ortografic ) Declinări/Conjugări balansor   substantiv neutru nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular balansor balansorul plural balansoare balansoarele genitiv-dativ singular balansor balansorului plural balansoare balansoarelor vocativ singular — plural —