BALUSTRÁDĂ, balustrade, s. f. Perete sau gard scund care mărginește o construcție sau un element de construcție (balcon, scară etc.) ♦ Apărătoare dispusă la marginea unei punți de navă, a unei pasarele etc. pentru siguranța călătorilor. – Din fr. balustrade. (Sursa: DEX '98 )

BALUSTRÁDĂ ~e f. Element de construcție în formă de îngrăditură joasă, destinat să mărginească ceva (un balcon, o terasă etc.); parapet; parmaclâc. ~ la o scară. [G.-D. balustradei] /<fr. balustrade (Sursa: NODEX )

BALUSTRÁDĂ s.f. Panou vertical de înălțime mică sau construcție formată din mai mulți baluștri uniți printr-o bară de sprijin, așezată la marginea unor construcții (balcon, terasă etc.). [< fr. balustrade]. (Sursa: DN )

BALUSTRÁDĂ s. f. îngrăditură verticală scundă din mai mulți baluștri uniți printr-o bară de sprijin, pe marginea unor construcții. (< fr. balustrade) (Sursa: MDN )

BALUSTRÁDĂ, balustrade, s. f. Construcție de forma unui perete sau gard scund, folosită pentru a mărgini o construcție sau un element de construcție (balcon, scară etc.), pentru a împiedica accesul într-un anumit loc sau pentru a forma o trecere obligatorie. – Fr. balustrade. (Sursa: DLRM )

BALUSTRÁDĂ s. parapet, parmaclâc, pălimar, rampă, rezemătoare, mână curentă, (rar) reazem, (Transilv. și Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmac. (~ la o scară.) (Sursa: Sinonime )

balustrádă s. f., g.-d. art. balustrádei; pl. balustráde (Sursa: Ortografic )

balustrádă, f. pl. e (fr. balustrade, d. it. balaustrata). Arh. Șir de baluștri care mărginesc o scară, o terasă saŭ o fereastră ca să te ferească de cădere (rezemătoare, trapazan). V. parcan, pălimar 3, calindru. (Sursa: Scriban )