BALÚSTRU, baluștri, s. m. 1. Stâlp de balustradă sau de parmaclâc. 2. Compas special, folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici. [Var.: balústră s. f.] – Din fr. balustre. (Sursa: DEX '98 )

BALÚSTRU s.m. 1. Stâlp scurt care face parte dintr-o balustradă. 2. Compas special, folosit la trasarea circumferințelor cu rază foarte mică. [Pl. -uștri, var. balustră s.f. / < fr. balustre]. (Sursa: DN )

BALÚSTRU s. m. 1. stâlp scurt, bombat la partea inferioară, dintr-o balustradă. 2. parte laterală a capitelului ionic. 3. compas pentru trasarea circumferințelor de diametru mic. (< fr. balustre) (Sursa: MDN )

BALÚSTRU, baluștri, s. m. 1. Fiecare dintre stâlpii mici (de lemn, de piatră etc.) fasonați care formează împreună o balustradă sau un parmalâc. 2. Compas alcătuit dintr-un braț care se poate roti în jurul axei reprezentate de celălalt braț, folosit pentru trasarea cercurilor cu rază foarte mică. [Var.: balústră s. f.] – Fr. balustre. (Sursa: DLRM )

balústru s. m., art. balústrul; pl. balúștri, art. balúștrii (Sursa: Ortografic )

balústru m. (fr. balustre, d. it. balaústro). Arh. Stîlpușor elegant din care se compune o balustradă. (Sursa: Scriban )

BALÚSTRU ~ștri m. 1) Stâlp de forma unei coloane de dimensiuni mici, rotunjit în partea sa medie, care susține partea superioară a unei balustrade. 2) Compas special, folosit la trasarea cercurilor foarte mici. [Sil. -lus-tru] /<fr. balustre (Sursa: NODEX )