BANCNÓTĂ, bancnote, s. f. Hârtie-monedă emisă de o bancă2 (1) și folosită ca mijloc de plată. – Din germ. Banknote, fr. bank-note. (Sursa: DEX '98 )

BANCNÓTĂ ~e f. Hârtie de valoare cu acoperire în aur, emisă de către stat și folosită ca mijloc de plată; bilet de bancă. [Sil. banc-no-] /<germ. Banknote, fr. banknote (Sursa: NODEX )

BANCNÓTĂ s.f. Hârtie-monedă emisă de o bancă și folosită ca mijloc de plată; bilet de bancă. [< fr., engl. bank-note, cf. germ. Banknote]. (Sursa: DN )

BANCNÓTĂ s. f. hârtie-monedă emisă de o bancă, mijloc de plată; bilet de bancă. (< germ. Banknote, fr. bank-note) (Sursa: MDN )

BANCNÓTĂ, bancnote, s. f. Hârtie de valoare, cu acoperire în aur, emisă de o bancă (în schimbul cambiilor) și folosită ca mijloc de plată. – Germ. Banknote (fr. bank-note). (Sursa: DLRM )

bancnótă (ban-cno- / banc-no-) s. f., g.-d. art. bancnótei; pl. bancnóte (Sursa: DOOM 2 )

BANCNÓTĂ s. (FIN.) hârtie, bilet de bancă, hâr-tie-monedă, (prin Transilv. și Maram.) băncută, (înv.) asignat, asignație, bancă, bumașcă. (Sursa: Sinonime )

bancnótă s. f. (sil. mf. banc-), pl. bancnóte (Sursa: Ortografic )

bancnótă f., pl. e (engl. și germ. banknote). Bilet de bancă, bumașcă. – V. bilet. (Sursa: Scriban )