BANDÓLĂ s.f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu bandura. [< sp. bandola]. (Sursa: DN )

BANDÓLĂ s.f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu bandura2. (din sp. bandola) (Sursa: MDN )

BANDÓLĂ, bandole, s.f. Instrument muzical. (Sursa: DOOM )

bandólă (instrument muzical) s. f., g.-d. art. bandólei; pl. bandóle (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
bandolă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bando bandola
plural bandole bandolele
genitiv-dativ singular bandole bandolei
plural bandole bandolelor
vocativ singular bandolă, bandolo
plural bandolelor