BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei; a mehăi. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Bee(h) + suf. -ăi. (Sursa: DEX '98 )
A BEHĂÍ béhăie intranz. 1) (despre oi și capre) A scoate strigăte caracteristice speciei; a face „behe(he)”; a zbiera. 2) fig. fam. (despre persoane) A cânta urât. /Onomat. (Sursa: NODEX )
BEHĂÍ, béhăi, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi; la pers. 3) A scoate strigătul caracteristic speciei. ♦ Tranz. și intranz. Fig. (Despre oameni) A cânta urât, nearmonios. – Din behe[he]. (Sursa: DLRM )
BEHĂÍ vb. (prin Transilv.) a bălăi. (Oaia ~.) (Sursa: Sinonime )
behăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. béhăie, imperf. 3 sg. behăiá (Sursa: Ortografic )
béhăi și -ĭésc v. intr. (imit.) Se zice despre strigătu oilor. V. mehăĭ. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
behăi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) behăi behăire behăit behăind singular plural
behăie behăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) behăi (să) behăi behăiam behăii behăisem
a II-a (tu) behăi (să) behăi behăiai behăiși behăiseși
a III-a (el, ea) behăie (să) behăie behăia behăi behăise
plural I (noi) behăim (să) behăim behăiam behăirăm behăiserăm, behăisem*
a II-a (voi) behăiți (să) behăiți behăiați behăirăți behăiserăți, behăiseți*
a III-a (ei, ele) behăie (să) behăie behăiau behăiră behăiseră
* Formă nerecomandată