BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. - Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis. (Sursa: DEX '98 )

BELIGERÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Stat, națiune) care se află în război. [< fr. belligérant, cf. lat. belligerans < bellum – război, gerere – a purta]. (Sursa: DN )

BELIGERÁNT, -Ă adj., s. m. f. (stat, armată) în stare de război. (< fr. belligérant, lat. belligerans) (Sursa: MDN )

BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. State beligerante. - Fr. belligérant (lat. lit. belligerans, -ntis). (Sursa: DLRM )

BELIGERÁNT adj., s. (MIL.) (înv.) războitor. (Părțile ~.) (Sursa: Sinonime )

Beligerant ≠ nebeligerant (Sursa: Antonime )

beligeránt adj. m., pl. beligeránți; f. sg. beligerántă, pl. beligeránte (Sursa: Ortografic )

beligeránt, -ă adj. și s. (fr. belligérant, lat. belligerans, -ántis, d. bellum, războĭ, și gérere, a purta). Care poartă războĭ: puterĭ beligerante. (Sursa: Scriban )

BELIGERÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre state, popoare etc.) Care este în stare de război (unul cu altul); aflat în război (ca adversar). Armate ~te. /<fr. belligérant (Sursa: NODEX )