BERÉTĂ, berete, s. f. Șapcă marinărească fără cozoroc; p. ext. bască. [Var.: (rar) berét s. m.] – Din fr. béret. (Sursa: DEX '98 )

BERÉTĂ s.f. 1. Acoperământ de cap, moale, rotund și plat, fără cozoroc, pe care îl poartă mai ales marinarii. 2. Bască. [Var. beret s.n. / < fr. béret, it. berretta]. (Sursa: DN )

BERÉTĂ s. f. șapcă moale, fără cozoroc; bască. (< fr. béret, it. berretta) (Sursa: MDN )

BERÉTĂ, berete, s. f. 1. Șapcă moale, fără cozoroc (purtată de marinari). 2. Bască. [Var.: (înv.) berét s. n.] – Fr. béret. (Sursa: DLRM )

BERÉTĂ s. v. bască. (Sursa: Sinonime )

berétă (beréte), s. f. – Bască. Fr. béret. (Sursa: DER )

berétă s. f., pl. beréte (Sursa: Ortografic )

berétă f. pl. e (fr. berét și berret, pv. berret, it. berretta, care vine d. lat. bĭrus, roș. V. baretă 1). Șapcă moale fără cozoroc, cun poartă corăbieriĭ din Mediterana și marea Neagră pînă la Dunăre, soldațiĭ din marina militară, țăraniĭ din Pirineĭ ș.a. După războĭu mondial, o poartă tinerimea și e redusă uneori la o simplă tichie. De la 1932 o poartă și soldații de uscat. V. bască 2. (Sursa: Scriban )

BERÉTĂ ~e f. Acoperământ pentru cap, confecționat dintr-un material moale, de obicei din lână, având formă rotundă și plată, cu marginile îndoite înăuntru; bască. /<fr. béret (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
beretă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bere bereta
plural berete beretele
genitiv-dativ singular berete beretei
plural berete beretelor
vocativ singular beretă, bereto
plural beretelor