BÉRE1, (rar) beri, s. f. 1. Băutură slab alcoolică, obținută prin fermentarea unei infuzii rezultate din fierberea în apă a malțului și a florilor de hamei. 2. (Eliptic) Țap, halbă, sticlă de bere1 (1). – Din germ. Bier (influențat de bere2). (Sursa: DEX '98 )

BÉRE2 s. f. Faptul de a bea. – V. bea. (Sursa: DEX '98 )

BÉRE ~i f. Băutură alcoolică slabă, spumoasă, obținută prin fermentarea unei infuzii de malț și flori de hamei. O halbă de ~. [G.-D. berii] /<germ. Bier (Sursa: NODEX )

BÉRE1 s. f. 1. Băutură slab alcoolică obținută prin fermentarea cu o drojdie specială a mustului rezultat din fierberea cu apă a malțului și a hameiului. 2. (Eliptic) Țap, halbă, sticlă de bere (1). – Germ. Bier (influențat de bere2). (Sursa: DLRM )

BÉRE2 s. f. Faptul de a bea; (concr.) băutură. (Sursa: DLRM )

BÉRE s. (înv. și reg.) olovină. (O sticlă de ~.) (Sursa: Sinonime )

bére s. f. – Băutură alcoolică slabă din hamei. Germ. Bier, modificat prin asociere spontană cu vb. bere (a bea), cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275; DAR). Trebuie să fi intrat în rom. cel puțin din sec. XVI; prima fabrică de bere care apare în documente este cea de la Iași, din 1560. În mr. din it. birra (Ruffini 103). (Sursa: DER )

bére (băutură, acțiune) s. f., g.-d. art. bérii; (porții, sorturi) pl. beri (Sursa: Ortografic )

1) bére f. Acțiunea de a bea. Vechĭ. Băutură. (Sursa: Scriban )

2) bére f. (ngr. it. bira, d. germ. bier, supt infl. luĭ bere 1; fr. bìere). O băutură galbenă (maĭ închisă orĭ maĭ deschisă) străvezie amară și puțin îmbătătoare care se face din orz și hameĭ pus la fermentat (E băutura popoarelor germanice). V. bragă. (Sursa: Scriban )