BERÍL, beriluri, s. n. Piatră prețioasă de diverse culori, reprezentând un silicat natural de beriliu și aluminiu. – Din fr. béryl, lat. beryllus. (Sursa: DEX '98 )

BERÍL s.n. Silicat natural de beriliu și aluminiu folosit ca piatră prețioasă, care în funcție de culoare dă smaraldul, acvamarinul etc. [Pl. -luri. / < fr. béryl, lat. beryllus, gr. beryllos]. (Sursa: DN )

BERÍL s. n. silicat natural de beriliu și aluminiu, mineral sticlos, incolor sau divers colorat, piatră prețioasă. (< fr. béryl, lat. beryllus, gr. baryllos) (Sursa: MDN )

BERÍL, beriluri, s. n. Mineral ale cărui varietăți nobile sunt întrebuințate ca pietre prețioase. – Fr. béryl (lat. lit. beryllus). (Sursa: DLRM )

beríl (piatră prețioasă) s. n., pl. beríluri (Sursa: Ortografic )

beríl n., pl. urĭ (vgr. béryllos). Min. Un fel de smaragd incolor, roșiatic, galben orĭ albăstriŭ. Cînd e verde albăstriŭ, se numește apă marină. (Sursa: Scriban )

BERÍL ~uri n. Mineral reprezentând un silicat natural de beriliu și aluminiu, divers colorat, folosit, în funcție de culoare, ca piatră scumpă (smarald, acvamarin, heliodor etc.). /<fr. béryl, lat. beryllus (Sursa: NODEX )