BÉSCHIE, beschii, s. f. Ferăstrău format dintr-o pânză lată, prevăzut cu două mânere pentru a putea fi acționat de două persoane. [Var.: béșchie s. f.] – Cf. bg. bičkija. (Sursa: DEX '98 )

BÉSCHIE, beschii, s. f. (Reg.) Ferăstrău cu lamă lată, cu câte un mâner de lemn la fiecare capăt. – Comp. bg. bičkija. (Sursa: DLRM )

BÉSCHIE s. (TEHN.) ciochie, joagăr. (Sursa: Sinonime )

béschie (béschii), s. f. – Ferăstrău de mînă. Var. bestie, bișchie; bașchie, s. f. (instrument cu care dulgherii strîng cercurile la butoaie). Tc. biçki „cuțit, ferăstrău de mînă” (DAR, Scriban), de unde bg., sb. bičkiia, mag. bicska; cf. briceag. (Sursa: DER )

béschie (ferăstrău) s. f. (sil.-chi-e), art. béschia (sil. -chi-a), g.-d. art. béschiei; pl. béschii, art. béschiile (sil. -chi-i-) (Sursa: Ortografic )

beschíe V. beșchie. (Sursa: Scriban )

BÉȘCHIE s. f. v. beschie. (Sursa: DEX '98 )

BÉSCHIE ~i f. 1) Ferăstrău alcătuit dintr-o pânză lată cu muchia tăietoare curbată, prevăzut cu mânere la ambele capete și folosit, în special, la tăiatul buștenilor. [Art. beschia; G.-D. beschiei; Sil. -chi-e] /<bulg. bițkija (Sursa: NODEX )

bișchíe, bischíe și bes- f. (turc. bičku, feresteŭ, cosor, rudă cu bνčak, rom. briceag. D. byčky vine sîrb. bičkija, și bg. -iĭa, feresteŭ). Sud. Feresteŭ mare de tăĭt grinzĭ în lat (de curmat), numit și caras și joagăr (Cel care se mișcă vertical se numește trișcă). – În nord béschie și béstie. În Rn. și bréschie. (Sursa: Scriban )