BESTIÁR1 ~i m. (în Roma antică) Gladiator care luptă cu fiarele în spectacole publice, pe arenele amfiteatrelor. /<lat. bestiarius (Sursa: NODEX )

BESTIÁR s.m. Gladiator care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane. // s.n. Luptă între oameni și animale, care avea loc în circuri. [Pron. -ti-ar, pl. -ri, (s.n.) -re. / < lat. bestiarius, cf. fr. bestiaire]. (Sursa: DN )

BESTIÁR I. s. m. cel care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane, în circuri. II. s. n. loc în care sunt închise animale sălbatice. (< lat. bestiarius, fr. bestiaire) (Sursa: MDN )

bestiár (gladiator) s. m. (sil. -ti-ar), pl. bestiári (Sursa: Ortografic )

bestiár m. (lat. bestiarius). Gladiator care se luptă cu animalele la Romanĭ. (Sursa: Scriban )