BIBERÓN, biberoane, s. n. Sticluță prevăzută cu un vârf de cauciuc în formă de sfârc, care servește la alăptarea artificială a sugarilor. ♦ (Impr.) Vârful de cauciuc în formă de m*****n al unui biberon. – Din fr. biberon. (Sursa: DEX '98 )

BIBERÓN s.n. Sticlă, vas care are la gură un sfârc de cauciuc; se folosește la hrănirea artificială a sugarilor. [< fr. biberon]. (Sursa: DN )

BIBERÓN s. n. flacon având la gură o tetină, pentru sugari. (< fr. biberon) (Sursa: MDN )

BIBERÓN, biberoane, s. n. Mic obiect de cauciuc, de forma unui sfârc (1), care se atașează la gura unui flacon și servește la alăptarea artificială a sugacilor. – Fr. biberon. (Sursa: DLRM )

BIBERÓN s. (rar) sugărice. (Sursa: Sinonime )

biberón s. n., pl. biberoáne (Sursa: Ortografic )

biberón n., pl. oane (fr. biberon, rudă cu lat. bibere, a bea). Șip din care prunciĭ, în lipsa mameĭ, sug lapte pin ajutoru uneĭ țevi de gumă. (Sursa: Scriban )

BIBERÓN ~oáne n. Sticlă mică prevăzută cu o tetină, servind la alăptarea artificială a sugacilor. /<fr. biberon (Sursa: NODEX )