BICIUÍ, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ Tranz. A lovi cu ceva (subțire ca biciul), producând usturime; a flagela; a cravașa. 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza fără cruțare. [Prez. ind. și bíciui. - Var.: (reg.) zbiciuí vb. IV] – Bici + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )
BICIUÍ, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ Tranz. (Adesea fig.) A lovi cu ceva subțire ca biciul, producând usturime. Ierburile îl biciuiau (GÎRLEANU). 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza fără cruțare. [Prez. ind. și bíciui. – Var.: (reg.) zbiciuí vb. IV] – Din bici. (Sursa: DLRM )
biciuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. biciuiéște / bíciuie, imperf. 3 sg. biciuiá; conj. prez. 3 să biciuiáscă / să bíciuie (Sursa: DOOM 2 )
BICIUÍ vb. 1. a șfichiui, (reg.) a sfârcâi, a zbiciui, a zbiciula, (înv.) a smicura. (~ caii.) 2. v. flagela. (Sursa: Sinonime )
BICIUÍ vb. v. ridiculiza, satiriza. (Sursa: Sinonime )
Declinări/Conjugări
biciui (1 biciui)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) biciui biciuire biciuit biciuind singular plural
biciuie biciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) biciui (să) biciui biciuiam biciuii biciuisem
a II-a (tu) biciui (să) biciui biciuiai biciuiși biciuiseși
a III-a (el, ea) biciuie (să) biciuie biciuia biciui biciuise
plural I (noi) biciuim (să) biciuim biciuiam biciuirăm biciuiserăm, biciuisem*
a II-a (voi) biciuiți (să) biciuiți biciuiați biciuirăți biciuiserăți, biciuiseți*
a III-a (ei, ele) biciuie (să) biciuie biciuiau biciuiră biciuiseră
* Formă nerecomandată