|
BINE-CREDINCIÓS adj. v. credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit. (Sursa: Sinonime )
bíne-credinciós adj. m., pl. bíne-credincióși; f. bíne-credincioásă, pl. bíne-credincioáse (Sursa: DOOM 2 )
| bine-credincios adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | bine-credincios | bine-credinciosul | bine-credincioasă | bine-credincioasa | | plural | bine-credincioși | bine-credincioșii | bine-credincioase | bine-credincioasele | | genitiv-dativ | singular | bine-credincios | bine-credinciosului | bine-credincioase | bine-credincioasei | | plural | bine-credincioși | bine-credincioșilor | bine-credincioase | bine-credincioaselor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |