binoclá (a se ~) (rar) bi-no-cla / bin-o-) vb., ind. prez. 3 se binocleáză (Sursa: DOOM 2 )
binoclá vb. (sil. -cla; mf. bin-), ind. prez. 3 sg. și pl. binocleáză (Sursa: Ortografic )
binocléz v. tr. (d. binoclu). Privesc cu binoclu: a binocla pe cineva la teatru. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
binocla   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) binocla binoclare binoclat binoclând singular plural
binoclează binoclați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) binoclez (să) binoclez binoclam binoclai binoclasem
a II-a (tu) binoclezi (să) binoclezi binoclai binoclași binoclaseși
a III-a (el, ea) binoclează (să) binocleze binocla binoclă binoclase
plural I (noi) binoclăm (să) binoclăm binoclam binoclarăm binoclaserăm, binoclasem*
a II-a (voi) binoclați (să) binoclați binoclați binoclarăți binoclaserăți, binoclaseți*
a III-a (ei, ele) binoclează (să) binocleze binoclau binoclară binoclaseră
* Formă nerecomandată