BIOTÓP, biotopuri, s. n. (Biol.) Mediu geografic în care trăiește un grup de plante și animale în condiții omogene. [Pr.: bi-o-] – Din engl. biotope. (Sursa: DEX '98 )

BIOTÓP s.n. Mediu limitat, cu condiții de viață particulare și cu înfățișare proprie, cuprinzând totalitatea organismelor care formează o biocenoză. [Pl. -uri. / < fr. biotope, cf. gr. bios – viață, topos – loc]. (Sursa: DN )

BIOTÓP s. n. (biol.) mediu de viață limitat, care prezintă condiții unitare; habitat (1). (< fr. biotope) (Sursa: MDN )

BIOTÓP s. (BIOL.) habitat. (Sursa: Sinonime )

biotóp s. n. (sil. bi-o-), pl. biotópuri (Sursa: Ortografic )

BIOTÓP ~uri n. biol. Mediu geografic în care trăiește un grup de plante și de animale în condiții omogene. /<fr. biotope (Sursa: NODEX )

BIOTÓP (‹ fr. {i}; {s} bio + gr. topos „loc”) s. n. Mediu de viață cu caracteristici ecologice relativ omogene pe care se dezvoltă o biocenoză. ♦ Locul pe care își duce viața o comunitate de organisme; habitat, ecotop. (Sursa: DE )