BISCUÍT, biscuiți, s. m. 1. Produs alimentar bine deshidratat prin coacerea unui aluat de prăjitură în diferite forme (cerculețe, pătrățele, litere etc.). 2. Semifabricat de ceramică neglazurată, ars numai o dată și folosit la fabricarea faianței sau a porțelanului. 3. Porțelan supus la două arderi succesive, a cărui structură imită marmura. – Din fr. biscuit. (Sursa: DEX '98 )

BISCUÍT s.m. 1. Produs alimentar obținut prin coacerea unui aluat preparat din făină, ouă și zahăr. 2. Faianță fără glazură, arsă la o temperatură înaltă; (p. ext.) statuetă sau mic grup de faianță fină ori porțelan fără glazură. [< fr. biscuit]. (Sursa: DN )

BISCUÍT s. m. 1. produs alimentar obținut prin coacerea unui aluat preparat din făină, ouă și zahăr. 2. faianță fără glazură, arsă la o temperatură înaltă; statuetă, mic grup de faianță fină ori porțelan fără glazură. (< fr. biscuit) (Sursa: MDN )

BISCUÍT, biscuiți, s. m. Pastă alimentară făcută din făină (cu ouă) și zahăr, coaptă în diferite forme. – Fr. biscuit. (Sursa: DLRM )

biscuít (biscuíți), s. m. – Produs alimentar obținut prin coacerea unui aluat de prăjitură. – Var. biscot, pișcot. Fr. biscuit, în vreme ce var. biscot reproduce it. biscotto; cealaltă var. corespunde pronunțării balcanice, cf. sb. piškot. (Sursa: DER )

biscuít s. m., pl. biscuíți (Sursa: Ortografic )

BISCUÍT ~ți m. Produs alimentar făcut din făină, ouă și zahăr, copt în diferite forme. [Sil. -cu-it] /<fr. biscuit (Sursa: NODEX )