BISTURÍU, bisturie, s. n. Instrument chirurgical în formă de cuțitaș, care servește la incizii. – Din fr. bistouri. (Sursa: DEX '98 )

BISTURÍU ~ri n. Instrument în formă de cuțit, folosit pentru operații chirurgicale; cuțit de disecție. [Sil. -stu-riu] /<fr. bistouri (Sursa: NODEX )

BISTURÍU s.n. Cuțit special folosit la operații chirurgicale, la disecții etc. [Pl. -ie / < fr. bistouri, cf. it. bistori < pistoriensis – fabricat la Pistoia]. (Sursa: DN )

BISTURÍU s. n. instrument tăios folosit la operații chirurgicale, disecții. (< fr. bistouri) (Sursa: MDN )

BISTURÍU, bisturie, s. n. Cuțitaș special folosit în operațiile chirurgicale. – Fr. bistouri. (Sursa: DLRM )

BISTURÍU s. (MED.) cuțit, (turcism înv.) nișter. (A ajuns la ~.) (Sursa: Sinonime )

bisturíu s. n., art. bisturíul; pl. bisturíe, art. bisturíele (Sursa: Ortografic )

BISTURÍU (‹ fr. {i}) s. n. Instrument utilizat la disecția sau la secționarea țesuturilor vii. ♦ B. electric = b. folosit în chirurgia modernă, care realizează incizia cu ajutorul curenților electrici de înaltă frecvență. ♦ B. cu laser = b. care utilizează o rază laser în operații de mare precizie și finețe. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
bisturiu   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bisturiu bisturiul
plural bisturie bisturiele
genitiv-dativ singular bisturiu bisturiului
plural bisturie bisturielor
vocativ singular bisturiule
plural bisturielor