BÍTTER s.n. Băutură alcoolică preparată prin macerarea anumitor substanțe în alcool de ienupere. [Scris și biter. / < fr., engl. bitter, germ. Bitter, cf. ol. bitter – amar]. (Sursa: DN )

BITTER [BÍTĂR] s. n. băutură amară, preparată prin macerarea anumitor substanțe în alcool de ienupăr. (< germ. Bitter, fr., engl. bitter) (Sursa: MDN )

bítter (germ.) [e pron. ă] s. n., (sorturi, porții) pl. bítteruri (Sursa: DOOM 2 )

Declinări/Conjugări
bitter (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bitter bitterul
plural bittere bitterele
genitiv-dativ singular bitter bitterului
plural bittere bitterelor
vocativ singular
plural

bitter (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bitter bitterul
plural bitteruri bitterurile
genitiv-dativ singular bitter bitterului
plural bitteruri bitterurilor
vocativ singular
plural