BIZUÍ, bízui, vb. IV. Refl. 1. A se încrede, a se întemeia, a se baza. 2. (Pop.) A cuteza, a se încumeta să... – Din magh. bizni. (Sursa: DEX '98 )

A SE BIZUÍ mă bízui intranz. A pune temei; a se baza; a se sprijini. /<ung. bizni (Sursa: NODEX )

BIZUÍ, bízui, vb. IV. Refl. 1. A se încrede, a se întemeia, a se baza. 2. A cuteza, a se încumeta să... – Magh. bizni. (Sursa: DLRM )

BIZUÍ vb. 1. v. baza. 2. a se baza, a conta, a se încrede, a se lăsa, a se sprijini. (Pot să mă ~ pe tine?) (Sursa: Sinonime )

BIZUÍ vb. v. cuteza, încumeta, îndrăzni. (Sursa: Sinonime )

bizuí (-uésc, ít), vb. – 1. (Trans., rar) A avea încredere, a încredința ceva în grija cuiva. – 2. (Refl.) A se încrede, a se baza pe cineva. – 3. A proceda cu încredere; a avea curaj pentru a înfăptui ceva. Mag. bizni „a se încrede” (Cihac, II, 482). – Der. bizuială, s. f. (încredere); bizuință, s. f. (încredere). (Sursa: DER )

bizuí vb., ind. prez. 1 sg. bízui, 3 sg. și pl. bízuie, imperf. 3 sg. bizuiá (Sursa: Ortografic )

bizuĭ (mă) și -ĭésc a -i, v. refl. (ung. bizni). Am încredere, mă sprijin, mă bazez: mă bizuĭ pe banĭ, pe condeĭ, pe sabie, pe brațe; mă bizuĭ la orice cu pușca asta. – Și îmb-. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
bizui   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) bizui bizuire bizuit bizuind singular plural
bizuie bizuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) bizui (să) bizui bizuiam bizuii bizuisem
a II-a (tu) bizui (să) bizui bizuiai bizuiși bizuiseși
a III-a (el, ea) bizuie (să) bizuie bizuia bizui bizuise
plural I (noi) bizuim (să) bizuim bizuiam bizuirăm bizuiserăm, bizuisem*
a II-a (voi) bizuiți (să) bizuiți bizuiați bizuirăți bizuiserăți, bizuiseți*
a III-a (ei, ele) bizuie (să) bizuie bizuiau bizui bizuiseră
* Formă nerecomandată