BLÁZER, blazere, s. n. Jachetă bărbătească din stofă, catifea etc. (cu buzunare aplicate). [Pr.: bléizăr] – Din engl., fr. blazer. (Sursa: DEX '98 )

BLAZER [pr.: bléizăr] n. Jachetă bărbătească din stofă, catifea etc. (cu buzunare aplicate). /<engl., fr. blazer (Sursa: NODEX )

BLÁZER s.n. Veston cu dungi colorate, purtate ca uniformă în unele colegii engleze. ♦ Veston drept din stofă bleumarin sau din flanelă. [< engl., fr. blazer]. (Sursa: DN )

BLAZER [BLÉI-ZĂR] s. n. 1. veston cu dungi colorate, purtat ca uniformă în unele colegii engleze. 2. jachetă bărbătească din stofă, catifea etc. (< engl., fr. blazer) (Sursa: MDN )

Declinări/Conjugări
blazer   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular blazer blazerul
plural blazere blazerele
genitiv-dativ singular blazer blazerului
plural blazere blazerelor
vocativ singular
plural