BLIDÁR, (1, 2) blidari, s. m., (3) blidare, s. n. 1. S. m. Meșteșugar care face blide. 2. S. m. Lingău, linge-blide, linge-talere. 3. S. n. Raft, dulap cu rafturi pe care se păstrează blidele. – Blid + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )
BLIDÁR s. (reg.) uiegar. (Sursa: Sinonime )
blidár (meșteșugar) s. m., pl. blidári (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
blidar (meșteșugar)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular blidar blidarul
plural blidari blidarii
genitiv-dativ singular blidar blidarului
plural blidari blidarilor
vocativ singular —
plural —