blăní vb., ind. prez. 1 sg. blănésc, 3 sg. și pl. blănéște (Sursa: Ortografic )
2) blănésc v. tr. (d. blană 2). Vest. Acoper saŭ căptușesc cu scînduri. (Sursa: Scriban )
1) blănésc v. tr. (d. blană 1). Căptușesc cu blană. Fig. Iron. Trag o bătaĭe. – În vest îmbl-. (Sursa: Scriban )
blană (pl. blăni) substantiv feminin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | blană | blana | plural | blăni | blănile | genitiv-dativ | singular | blăni | blănii | plural | blăni | blănilor | vocativ | singular | blană, blano | plural | blănilor | blană (pl. blănuri) substantiv feminin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | blană | blana | plural | blănuri | blănurile | genitiv-dativ | singular | blăni | blănii | plural | blănuri | blănurilor | vocativ | singular | blană, blano | plural | blănurilor | blăni verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) blăni | blănire | blănit | blănind | singular | plural | blănește | blăniți | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | blănesc | (să) blănesc | blăneam | blănii | blănisem | a II-a (tu) | blănești | (să) blănești | blăneai | blăniși | blăniseși | a III-a (el, ea) | blănește | (să) blănească | blănea | blăni | blănise | plural | I (noi) | blănim | (să) blănim | blăneam | blănirăm | blăniserăm, blănisem* | a II-a (voi) | blăniți | (să) blăniți | blăneați | blănirăți | blăniserăți, blăniseți* | a III-a (ei, ele) | blănesc | (să) blănească | blăneau | blăniră | blăniseră | * Formă nerecomandată
|