BOÁBĂ, boabe, s. f. 1. (Specie de) fruct cărnos (și sferic) cu sâmburele sau sâmburii în mijloc; bacă. 2. Bob1 (1). ◊ Expr. A nu ști (sau a nu pricepe, a nu zice) (nici o) boabă = a nu ști (sau a nu pricepe, zice) nimic. – Cf. scr. boba. (Sursa: DEX '98 )

BOÁBĂ, boabe, s. f. 1. Fruct cărnos (și rotund) al unor plante, în mijlocul căruia se găsesc sâmburii. 2. Bob2 (3). ◊ Expr. A nu ști (sau a nu pricepe, a nu zice) (nici o) boabă = a nu ști (sau a nu pricepe, zice) nimic. – Comp. sb. boba. (Sursa: DLRM )

BOÁBĂ s. 1. v. bob. 2. v. picătură. (Sursa: Sinonime )

BOÁBĂ s. v. bacă, cartof. (Sursa: Sinonime )

boábă s. f., g.-d. art. boábei; pl. boábe (Sursa: Ortografic )

boábă (oa dift.) f., pl. e (d. bob, pl. boabe, saŭ d. sîrb. boba). Bacă, bobiță: o boabă de strugure. Bob, bobiță, grăunte: o boabă de mazăre, de mărgăritar. Broboană: boabe de sudoare eraŭ pe fruntea luĭ. A nu ști boabă (saŭ boacă) din ceva, a nu ști nimica, a fi foarte ignorant. (Sursa: Scriban )

BOÁBĂ ~e f. Fruct cărnos al unor plante, având în mijloc una sau mai multe semințe. ◊ A nu ști (sau a nu pricepe) nici o ~ a nu ști (sau a nu pricepe) nimic. [Sil. boa-bă] /Din boabe (Sursa: NODEX )

BOABA-VÚLPII s. v. dalac. (Sursa: Sinonime )

LEMN-CU-BOABELE-ÁLBE s. v. hurmuz. (Sursa: Sinonime )