bobóvnic, s.m. (reg.) plantă erbacee, cu flori albastre, cu fructul o capsulă rotundă. (Sursa: DAR )

bobóvnic (-ci), s. m. – Varietate de năsturea, Veronica Beccabunga. – Var. babornic, babolnic, bobîlnic, bribornic etc. Sl. bobovnikŭ (DAR). (Sursa: DER )

bobóvnic v. bobornic. (Sursa: Scriban )

bobórnic și bobóvnic m. (vsl. bobovnikŭ, d. bobovŭ, de bob, bobŭ, bob; sîrb. bobovnik, rus. bobóvnik). O plantă scrofulariacee cu florĭ albastre și fruct capsular care crește pin locurĭ băltoase (veronica [nu véro-] beccabunga). (Sursa: Scriban )