BONȚ, bonțuri, s. n. (Reg.) Vârf, colț. ♦ Sfârc. (Sursa: DLRM )

bont2 s. n., pl. bónturi (Sursa: DOOM 2 )

BONT s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă. (Sursa: Sinonime )

bunt și bont m., pl. urĭ (rut. bont, revoltă, d. germ. bund, alianță, coalĭțiune. V. bandă). Rar. Azĭ. Revoltă. V. zaveră. (Sursa: Scriban )