BOOM s. n. Denumire dată perioadei de avânt economic, caracterizată prin creșterea producției, a profiturilor, scăderea șomajului etc. [Pr.: bum] – Cuv. engl. (Sursa: DEX '98 )

BOOM s.n. 1. Ridicare rapidă și mare a valorilor pe piață; lovitură economică de răsunet, reușită (mai ales economică). 2. Înviorare bruscă a activității economice în țările capitaliste, creată și întreținută prin intensificarea speculațiilor la bursă, prin umflarea prețurilor mărfurilor și a cursului hârtiilor de valoare. ◊ Boom militar = avânt artificial al producției, provocat de militarizarea economiei și de uriașele cheltuieli militare făcute pe seama contribuabililor. 3. (Sport) Acțiune ofensivă. [Pron. bum, scris și bum. / < americ. boom]. (Sursa: DN )

BOOM [BUM] s. n. 1. prosperitate rapidă a activității economice. 2. avânt. 3. eveniment excepțional. 4. revenire. (< amer. boom) (Sursa: MDN )

boom (angl.) [oo pron. u] s. n., pl. boomuri [pron. búmuri] (boo-muri) (Sursa: DOOM 2 )

Declinări/Conjugări
boom   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular boom boomul
plural boomuri boomurile
genitiv-dativ singular boom boomului
plural boomuri boomurilor
vocativ singular
plural